Negură Bunget - Arborele Lumii

Текст песни

Cînd zo­rile se varsă
În față-mi se întinde zarea
Un fir de cer văzduhul
Un soi de nor mi-e starea
Soarele-i spin, spinu-i des­tin
Sădesc un pom, din ram de soare rodi­toare
Soare sur mă lu­minează
Soare sec mă-ngălbenește
Lume ne­lu­mită, de dor pusti­ită
Nor de dor în om de pom
Cer mis­ter, mis­ter din ochi de cer
Ce prin pământ se cern
Văile și apele, munții și pădurile
Mis­ter de-adînc de cer
Din cer, trei rădăcini răsar din nori, coboară
Și în pămînt, trei cren­gi se-mpămînte­nesc
Și atun­ci… ce-a fost
Din cer mândru, lu­cios
Om mare, vânjos
Ar­bore întors pe dos
Din firul lu­minii prins-a rădăcină
Om și ar­bore ales, pe-o cădere lină
Semne, tălmăciri, s-aprind de înțeles
Foc de rouă, ful­ger din spini
Cu limbă de moarte
Pe-o culme de nor
Înarborat mă-ntorc
Și Om, și Pom